"Cum sa fac sa te tin in viata pana n-am sa mai fiu eu, sa intorc logica
firescului si sa mor eu, cel tanar, inaintea ta, celei mai in varsta?
Cum sa fac sa sterg din calendar zilele de 25 februarie in care parul
tau albeste mai mult, chipul tau mai capata cateva riduri, picioarele
tale obosesc mai repede, Dumnezeu te cheama la El? Cum sa-L fac sa te
uite? Si cum as putea sa ma multiplic sa-ti pot face mai multe bucurii
decat reusesc de unul singur?E prea saraca si umila multumirea pe care
ti-o aduc pentru toate indurate, suferite, acceptate, traite si durute
pentru ca eu sa fiu azi cel care sunt. Raspunsul este nu atat fericirea
ca te am inca, ci mai ales teama de-a nu te pierde prea curand. Am trait
atat de intens si din toate pana la cei 34 de ani ai mei, ca daca va fi
nevoie sa-ti prelungesc tie viata, sa-ti pot darui din cei care mi-au
mai ramas mie, in dreptul destinului. Dar cat de neputincio sunt in fata
Dumnezeului mare care stiu ca ma va vaduvi de tine, tocmai pentru a ma
pune la-ncercare, intr-o zi! Iarta-mi toate dezamagirile pe care ti
le-am adus in locul reusitelor si ai rabdarea pe care numai o mama o
poate avea cu copilul ei! Fiecare zi pe care o traiesc este tutelata de
dorinta de-a te face pe tine sa zambesti si de-a fi mandra de mine.
Ramai icoana mea si daca n-am facut copii pana acum a fost si pentru ca
m-am simtit prea departe de modelul parintelui pe care l-am avut eu !
Cat timp existi tu sa-mi luminezi viata, nu voi cobori vreodata in
intuneric... Un barbat poate fi inlocuit cu altul, o prietena poate lua
locul alteia, singura unica si irepetabila esti tu. Poate c-am scris
randuri cu mult mai emotionante pentru altii... insa tocmai prea multa
dragoste pe care ti-o port imi gatuie degetele. Te iubesc, te respir, te
indumnezeisc in rugaciuni pentru tine... Nu pot nimic mai mult, n-o sa
mai pot nimic dupa tine... fara tine..."(Floriana Jucan)