...cei cu care m-am unit, fie chiar și doar pentru o seară, uneori câteva clipe, rememorez senzaţia de 1+1=0 care se instala, invariabil, DUPA. În loc să simt că 1+1=1, idealul râvnit prin unirea respectivă, celălalt 1 îmi lua și partea mea de 1. Si deveneam 0. Si viata mea a fost o înșiruire de 'înzeroiri'' din ce în ce mai înfocate prin care căutam cu înfrigurare îngheţarea unirii și obtineam doar abisul etern prin pierderea sufletului.
Foarte târziu am descoperit că mai trebuia un 1 la această adunare și că doar cu El 1+1+1=1. Si am aflat că fericirea este dată doar de aceste două posibilităţi:
1+1+1=1, unde ''unul'' diferit de tine ar trebui să fie unul singur toata viaţa (fericţi cei care au găsit combinaţia devreme, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor)
1+1=1, unde 'unul' diferit de tine este El... și atunci nu îţi mai trebuie chiar nimic.
Cineva spunea că am structură de pustnic...
Îl cred.
Foarte târziu am descoperit că mai trebuia un 1 la această adunare și că doar cu El 1+1+1=1. Si am aflat că fericirea este dată doar de aceste două posibilităţi:
1+1+1=1, unde ''unul'' diferit de tine ar trebui să fie unul singur toata viaţa (fericţi cei care au găsit combinaţia devreme, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor)
1+1=1, unde 'unul' diferit de tine este El... și atunci nu îţi mai trebuie chiar nimic.
Cineva spunea că am structură de pustnic...
Îl cred.
