Uneori imi este asa de greu...

...pentru ca este foarte obositor si trist sa stai langa cineva care nu te iubeste, nu te intelege, nu intelege lumea cum o intelegi tu si deci nu respecta regulile ei si nici nu este interesat de evolutia personala in niciun fel. Este trist pentru ca te intrebi cum sa faci sa continui sa stai cand de fapt ai plecat de mult. Si cand stii ca ai putea sa fii fizic undeva, cu cineva si astral altundeva, cu altcineva. Dar nu stii daca este bine sa-ti fie bine.

Despre Suflet si regrete

SUFLETUL este veşnic. Conform teoriei pe care am îmbrăţişat-o, sufletul se întrupează în mai multe trupuri, pentru a învăţa permanent să se întoarcă la Iubire (cu I mare), pentru a fi perfect, aşa cum era la început. Totul tinde oricum către perfecţiunea primordială. Iubirea, deci, impulsul care a creat Sufletul, este veşnică.
Noua ne plac lucrurile interesante. De ele ne ocupăm în această mare sala de aşteptare a vieţii. Ce aşteptăm? Să vină trenul morţii, ca să ne urcăm în el atunci când suntem pregătiţi, sau sa ne ia din mers, sau să ne calce atunci când se consideră că nu mai avem nimic de învăţat şi chiar trebuie să ne naştem din nou pentru că nu se mai poate altfel. Aceste momente sunt de obicei acelea în care omul greşeşte în mod repetat şi pică la lecţiile karmice şi atunci trebuie să plece, poate în alt corp şi, cu alte date ale ecuaţiei, ajunge la egal şi poate este norocos să afle şi răspunsul pentru a fi un eliberat. Puţini însă se eliberează karmic într-o singură viaţă. Important este să încerci.
Când există regret, nu avem echilibru. Or acesta este foarte important. Pentru Suflet.
De aceea scriu oamenii. Şi de aceea citim. Citim idei, trăim idei şi ne transformăm.