Datoria părinţilor

Datoria primordială a unui părinte este să aibă mereu grijă de copilul său. Dar datoria cea mai importantă a unui părinte este în mod clar să facă în aşa fel încât, fără a-şi neglija nicio clipă copilul, să fie sigur în orice clipă că acel copil îşi poate purta şi singur de grijă, orice s-ar întâmpla. Cordonul ombilical între mamă şi copil trebuie tăiat. Taie doctorul la naştere. Apoi încet-încet trebuie să tai tu, ca mamă, altfel, în mod instinctiv, taie copilul şi nu întotdeauna va fi bine pentru el. Când mama taie încet-încet cordonul, îi face copilului cel mai bun bine din lume: îl învaţă să zboare cu propriile aripi, chiar dacă încă nu este poate momentul sau încă ea îl mai poate duce în spate. Copilul taie instinctiv cordonul şi atât. Nu ştie de ce, dar simte nevoia de a se revolta, de a nu mai asculta de părinţi, pentru a învăţa să zboare singur. Simte că acest lucru îi este necesar. Dar nu ştie de ce şi nu ştie ce să pună în loc. Şi de aici apar greşelile, dramele, pentru că el se tot loveşte până învaţă, sau nu, să zboare. Atunci când tai tu cordonul, poţi reuşi să faci în aşa fel încât, oricând va fi momentul, vei pleca liniştit că puiul tău ştie să zboare singur.

Magnetul pentru autoritate

Pentru a avea autoritate asupra copilului (spre binele său), pentru ca acesta să ia în considerare sfaturile şi sugestiile noastre, trebuie să creăm un mediu sănătos, curat, plin de iubire, credinţă, înţelegere, îngrijire, bunăstare (nu neapărat materială, ci mai ales emoţională), bunăvoinţă, critici constructive, soluţii pozitive, lipsit de violenţă verbală şi fizică, ţipete, urlete, pedepse, lipsit de stres, etc., care să funcţioneze asupra copilului ca un magnet în situaţii de criză. Cu alte cuvinte, trebuie să-şi aducă aminte cu nostalgie şi în mod plăcut de părinţii lui, de copilărie, de …ACASĂ (oriunde s-ar afla, oricât de mult s-ar fi îndepărtat de noi, oricât de bine sau rău i-ar fi şi oricât de mult nu ne-a ascultat, vrând să înveţe, evident, din păţaniile proprii, nu din sfaturile celor păţiţi).

Atunci când îi vorbeşti cuiva din experienţă despre spovedanie...

...şi rolul său de platoşă sau ajutor în vreme de cădere pentru viaţa omului şi când persoana respectivă spune că 'va încerca' să se spovedească, vei şti că acea persoană NU va face nimic în acest sens.