Mai presus de Dumnezeu

Lazarev spunea ca porunca principala în viaţă este 'Să nu ai alt Dumnezeu în afară de mine'. Şi îmi dau seama că tocmai am încălcat-o când tocmai îmi găsisem echilibrul şi te pusesem mai prejos de El. Tocmai am încălcat-o panicându-mă la gândul că vei pleca. Deci te-am pus mai presus de El. Şi nu e bine. Trebuie să găsesc din nou modalitatea de a te pune mai prejos. Ca să dau din nou un sens vieţii. Mele. Noastre. Secretului nostru mic. Dar nu e uşor. Pentru că nu Dumnezeu va pleca. Ci tu...

Trebuie să învăţ să trăiesc fără tine

Am învăţat să trăiesc fără săruturile tale pentru că nu îţi plăcea să săruţi. Aşa mi-ai spus. Am învăţat să trăiesc fără îmbrăţişările tale pentru că nu îţi plăcea să îmbrăţişezi. Aşa mi-ai spus. Am învăţat să trăiesc fără ca tu să-mi fi spus vreodată 'Te iubesc' pentru că nu îţi plăcea să spui 'Te iubesc'. Aşa mi-ai spus. Acum trebuie să învăţ să trăiesc fără tine. Pentru că aşa s-a hotărât. Şi mă întreb când te-am avut. Şi dacă tot nu te-am avut, de ce mă doare atât de mult că te pierd?

Ce rost mai au visele în doi când ştii că oricum fiecare moare separat?

Astăzi îmi este greu să găsesc un rost viselor în doi de vreme ce oricum fiecare moare separat. Şi ştiind că unul dintre cei doi moare mult prea devreme este imposibil să găsesc puterea de a nu aştepta acea clipă zi de zi şi de a nu spune că oricum 'La ce bun dacă tot va pleca în curând?' Atâtea planuri, atâtea vise...Se spune că nu se ştie când murim. Prin urmare fiecare zi ar trebui trăită ca şi cum ar fi ultima. Dar nu se spune nimic despre atunci când ştii sigur că va fi în curând. Cum ar trebui atunci trăite zilele?Bolile incurabile se vindecă. Accidentele nu.

A venit iarna mult prea devreme în sufletul meu

Am aflat. Am aflat că vei pleca. Mult prea curând. Mult mai curând decât aş fi vreodată pregătită să accept. Şi a venit iarna. S-a aşternut în sufletul meu brusc tăindu-mi răsuflarea, şi de-atunci ninge neîncetat. Şi eu tot merg. Dar zăpada îmi ajunge din ce în ce mai sus. Simt că va veni clipa în care nu voi mai putea înainta. Deloc. Voi rămâne în zăpada asta rece şi rea. De fapt cred că deja sunt acolo. Şi poate doar o minune mă va ajuta să răsuflu iar. Să topesc toată zăpada şi să mă uit la cadoul pe care mi l-ai lăsat. Secret. Încerc sa-mi amintesc ce ochi are şi câtă nevoie are de mine. Dar tot e frig. Mi-e încă prea frig. Pentru că mi-e dor de tine. Şi încă nu ai plecat...