Mama mea...

...nu a citit atâtea cărţi de parenting ca mine. Dar a aplicat instinctiv şi cu iubire necondiţionată regula de aur a parentingului: a fost mereu alături de mine, indiferent de ce am făcut şi cu ce am dezamăgit-o.

La mulţi ani, mamă!

"Cum sa fac sa te tin in viata pana n-am sa mai fiu eu, sa intorc logica firescului si sa mor eu, cel tanar, inaintea ta, celei mai in varsta? Cum sa fac sa sterg din calendar zilele de 25 februarie in care parul tau albeste mai mult, chipul tau mai capata cateva riduri, picioarele tale obosesc mai repede, Dumnezeu te cheama la El? Cum sa-L fac sa te uite? Si cum as putea sa ma multiplic sa-ti pot face mai multe bucurii decat reusesc de unul singur?E prea saraca si umila multumirea pe care ti-o aduc pentru toate indurate, suferite, acceptate, traite si durute pentru ca eu sa fiu azi cel care sunt. Raspunsul este nu atat fericirea ca te am inca, ci mai ales teama de-a nu te pierde prea curand. Am trait atat de intens si din toate pana la cei 34 de ani ai mei, ca daca va fi nevoie sa-ti prelungesc tie viata, sa-ti pot darui din cei care mi-au mai ramas mie, in dreptul destinului. Dar cat de neputincio sunt in fata Dumnezeului mare care stiu ca ma va vaduvi de tine, tocmai pentru a ma pune la-ncercare, intr-o zi! Iarta-mi toate dezamagirile pe care ti le-am adus in locul reusitelor si ai rabdarea pe care numai o mama o poate avea cu copilul ei! Fiecare zi pe care o traiesc este tutelata de dorinta de-a te face pe tine sa zambesti si de-a fi mandra de mine. Ramai icoana mea si daca n-am facut copii pana acum a fost si pentru ca m-am simtit prea departe de modelul parintelui pe care l-am avut eu ! Cat timp existi tu sa-mi luminezi viata, nu voi cobori vreodata in intuneric... Un barbat poate fi inlocuit cu altul, o prietena poate lua locul alteia, singura unica si irepetabila esti tu. Poate c-am scris randuri cu mult mai emotionante pentru altii... insa tocmai prea multa dragoste pe care ti-o port imi gatuie degetele. Te iubesc, te respir, te indumnezeisc in rugaciuni pentru tine... Nu pot nimic mai mult, n-o sa mai pot nimic dupa tine... fara tine..."(Floriana Jucan)

De multe ori...

...conversez cu mama în gând. Dar ceea ce uit clipă de clipă este ce n-ar da ea să le audă rostite sau scrise. Degeaba le voi scrie când va fi prea târziu.

Aş vrea...

...ca eu când voi muri, mămica mea să nu mai fie.

Să-ţi pregateşti...

...moartea din prima zi. De când te naşti. Ca să nu te surprindă viaţa niciodată.

De fiecare dată când îmi aduc aminte de toţi...

...cei cu care m-am unit, fie chiar și doar pentru o seară, uneori câteva clipe, rememorez senzaţia de 1+1=0 care se instala, invariabil, DUPA. În loc să simt că 1+1=1, idealul râvnit prin unirea respectivă, celălalt 1 îmi lua și partea mea de 1. Si deveneam 0. Si viata mea a fost o înșiruire de 'înzeroiri'' din ce în ce mai înfocate prin care căutam cu înfrigurare îngheţarea unirii și obtineam doar abisul etern prin pierderea sufletului.
Foarte târziu am descoperit că mai trebuia un 1 la această adunare și că doar cu El 1+1+1=1. Si am aflat că fericirea este dată doar de aceste două posibilităţi:
1+1+1=1, unde ''unul'' diferit de tine ar trebui să fie unul singur toata viaţa (fericţi cei care au găsit combinaţia devreme, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor)
1+1=1, unde 'unul' diferit de tine este El... și atunci nu îţi mai trebuie chiar nimic.
Cineva spunea că am structură de pustnic...
Îl cred.

Cineva....cândva...

... a cerut ceva pentru mine de la cineva numit Dumnezeu. Şi de atunci îl numesc şi eu Dumnezeu....