Alege mântuirea. Căci ''cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui". (Matei 24, 1-13)
joi, 26 iulie 2012
marți, 24 iulie 2012
Despre relaţia părinţi-copii
''Nu putem reuşi în viaţă decât devenind adulţi, adică, cum explica un vestit şi important psihoterapeut (Howard Halpern în Cutting Loose) "despărţindu-ne de părinţi ", adică redefinind relaţia părinţi - copil (vezi pe blog si textul meu despre " definiţia relaţiei ") : părinţii încetează " să aibă grijă " de copil, pentru că acesta, devenind adult, îsi poate purta singur de grijă (munceşte, câstigă, plăteşte chiria propriei locuinţe, are relaţii, etc.), iar relaţia părinţi - copil devine o relaţie între adulţi mai în vârstă (părinţii) - adult tânăr (fostul copil). Tânărul dobândeşte astfel o altă identitate, încetează să fie (ca funcţie) fiu sau fiică şi devine bărbat sau femeie, cele doua indentităţi de fiu/fiică şi bărbat/femeie neputând, în nici un caz, coexista ! Cei care ramân fii sau fiice nu pot fi realmente adulţi, adică să preia responsabilitatea pentru urmările faptelor lor, deci n-au cum să reuşească din plin în viaţă, neputându-şi asuma corect celelalte roluri identitare : profesionist în meserie, partener, părinte etc.''
Credeam că am eu o problemă în relaţia cu părinţii, pentru că niciodată nu am alergat la ei pentru ajutor, dar se pare că aşa trebuie să fie. Poate că m-am maturizat foarte devreme, poate prea devreme pentru a putea accepta acest lucru şi mama, care îmi reproşează mereu că nu mi-e dor de ea. Poate că de aceea voi fi mereu copil în suflet. Poate că m-am născut deja adultă. Sau poate sunt un adult-copil. Un copil cu copii sau cel mai mare copil din casă, deşi doi sunt ai mei. Imposibilitatea coexistenţei celor două identităţi creează o zbatere internă destul de sâcâitoare. Poate că am rămas prinsă între aceste două identităţi, deşi maturizarea mea nu a survenit forţat şi identitatea mea de copil nu se manifestă niciodată faţă de părinţii mei.
joi, 12 iulie 2012
Viaţa este arta...
Viaţa este arta de a juca şah cu tine însuţi. Totul este să reuşeşti să NU îţi dai mat niciodată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)